În ultimii ani, evoluția algoritmilor orientați către planificarea producției a permis apariția și creșterea unor soluții avansate, capabile să propună planuri de fezabilitate. Aceste proceduri sunt din ce în ce mai des însoțite de interfețe grafice extrem de simplu de utilizat.
Dorința de a gestiona centrele de lucru, uniformizând sarcinile relative, posibilitatea de a elimina ineficiențele și de a avea o organizare a producției neînterupă, reprezintă scopul principal al algoritmilor care stau la baza planificatorului pe capacitate finită. Este important de subliniat faptul că, în toate companiile de producție, procesul de fabricație are multiple „limitări” de care algoritmii trebuie să țină cont pentru a propune un plan de producție cu adevărat eficient și fezabil.
